Prietene nevăzute

Când a plecat trântind uşa în spatele lui,
iubirea mea a fugit ca o nebună după el,
dar s-a zdrobit de tocul uşii, oprită de o mână nevăzută Durerea,
apoi a căzut în genunchi într-o baltă de lacrimi şi suspine,
a rănit-o rău, dar nu a murit,
doar a strigat în gând la Dumnezeu întrebându-l de ce? de ce?
încet s-a ridicat târându-se până în casă,
rănile sufletului îi sângerau puternic,
s-a aşezat la masă cu capul între mâini
aşteptând o minune să-i panseze durerile sfâşietoare din piept,
apoi a înălţat rugăciuni pentru viitoarea lor înmormântare,
aprinzând lumânări pe altarul Credinţei.

Când se aştepta mai puţin,
la uşa iubirii mele bătu linguşitoare Ura
despletită, cu ochii sticloşi ca moartea rânjind fericită
că va mai racola o victimă,
şi învârtindu-se în jurul iubirii
a invitat-o să se răzbune pentru durerile suferite.
Iubirea pioasă i-a simţit imediat otrava firii
şi a scoso repede afară din casă.

Aşteptând cu multă răbdare pe pragul uşii,
Uitarea, gândind că e momentul potrivit,
a intrat şi ea în casa iubirii mele.
Ce vrei de la mine? a întrebat suspicioasă iubirea,
pleacă, pleacă...
nu vreau nimic, am venit doar să-ţi dau un sfat bun, zise Uitarea,
rănile aproape ţi s-au cicatrizat,
ai de gând să mai înoţi mult în oceanul apatiei?
uită dragă, apusul iubirii tale,
timpul nu se mai întoarce înapoi, doar amintirile lui,
aminteşte-ţi doar ce a fost frumos între voi,
altfel dai hrană gratuită Neâncrederii,
care cu tentaculele ei de caracatiţă te va sufoca
şi nu va fi bine pentru tine în viitor.
Timpul şi Dumnezeu au hotărât soarta ta motivată nu tu.
Iubirea mea a ridicat încet capul
şi s-a scăldat lung în ochii Uitării,
promiţâmdu-i bâlbâit că-i va urma sfatul.

Dar la uşa iubirii mele mai aştepta nerăbdătoare cineva,
vesela şi tonica Speranţă.
Ce mai faci? a întrebat-o zâmbind,
iubirea a ridicat apatic din umeri în loc să-i răspundă.
Hai cu mine la geam, îi spuse Speranţa să îţi arăt ceva...
vezi acolo pe trotuar bărbatul acela frumos,
e fostul tău iubit,
stă nepăsător cu mâna în buzunar aşteptând o altă femeie.
După cine regreţi? te-a uitat de mult vânătorul de fuste,
mâine, ea va fi cea rănită.
Mulţi oameni se joacă uşor cu sentimentele altora,
dar habar n-au ce taxă scumpă plătesc în viitor.
Sper că te-am vindecat oarecum...
acum poţi merge mai departe în viaţă,
atâtea lucruri frumoase te aşteaptă,
dacă vrei cu adevărat,
hai, capul sus zise Speranţa
şi ţine-te bine de braţul meu
în scurt timp ai să-mi mulţumeşti...
bucurăte că ai avut norocul să iubeşti
şi nu ai trecut prin viaţă degeaba ca mulţi nefericiţi,
acum înţelepţeşte-te...
fără durere nu ai cunoaşte bucuria lipsei ei.

poezie de Valeria Mahok (12 ianuarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!