Femeia din casa-n care nu se intră
ochiul tău blând
când îmi stai la sân
și îți îngân
poveștile de-adio ale vânătorilor
care caută cerbii
în umbrele ierbii
umbra ta către o casă părăsită
ochiul tău blând
și palma-nvechită peste care treceau
liniile strâmbe ale gloanțelor
fine ca praful de pușcă
simți cum te mușcă?
simți?
obrazul pe ceasuri cu zimți
s-ar odihni, iubito, dar tu
cu ochiul blând
și urma ștearsă
rămâi întoarsă către NU
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.