Melancolie

Pe cerul trist şi plumburiu
Aleargă iarăşi norii,
Iar prin unghere stau şi scriu
Poeme, visătorii...

Se strâng în braţe-ndrăgostiţii
Şi tremură de patimi,
Pe la mansarde scriu poeţii
Cu ochii plini de lacrimi...

La câte-un geam se mai iţeşte
Un prunc, cătând un soare,
O-ndrăgostită iscăleşte
Întâia ei scrisoare...

Dintr-un copac mai cade-o frunză
Şi-o plimbă vântu-n zbor,
Dar a oprit-o pe o pânză
Penelul unui pictor...

Merge grăbit, un trecător
Ţinând în mân-o floare,
O fată-n capul scărilor
L-aşteaptă visătoare...

Acum, se-adăpostesc sub tei
Tinându-se de mână,
Un el şi-o ea, doi bătrânei,
Să fugă de furtună...

E cerul trist şi plumburiu,
Parcă e veşnic ceaţă,
Iar visătorii stau şi scriu
Crâmpeie de viaţă...

poezie de Florentina Mitrică (22 august 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Votează! | Copiază!