Amprentă în inima mea

Iubitul meu, în spuma de cascadă,
În braţe tu mă ţii,
Sărutul iubirii din nou ne-atinge gura,
Iar apa vie de izvor ne-adapă setea
De dragostea de care şi dincolo de moarte
O să îmi fie dor.

Privesc la tine pe furiş,
Şi ochii ţi-i confund cu cerul,
Iar râsul sănătos, la glume spuse,
Ce în cascade îl reverşi,
Trimite în vârf de munte
Bucuria iubirii, cu ecoul.

Ne umple dragostea trupul de plăcere,
Ne umple muntele pieptul de aer şi nesaţ,
Ne spală roua ierbii şi frunzele pădurii
Picioarele desculţe şi păcatele
De care suntem atât de vinovaţi.

Dar timpul trece ca nebunul,
Şi soarele uimit, de-a noastră fericire
Ne lasă-n pace,
Şi după nori se-ascunde,
Mirat şi el de câte şi mai câte
Jos pe pământ vede.

Din vatra încă-ncinsă,
Se-nalţă un subţire fir de fum,
Mirosul de lemne arse încă ne îmbată,
Ne pare rău, de tot ce-n jur trebuie să lăsăm,
De munte, de fluturi, de flori,
De susur de izvor, de linişte,
Sau de ţipăt de păsări în zbor,
Şi de amintirea minunatei zile de vară,
Ce în suflet şi-a mai lăsat o amprentă,
Perlă pentru a inimii mele comori.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2001)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!