Cântec fără prihană
câteva flori de tei atârnă,
e primăvara în declin.
pe clape-o pianistă cârnă
își plimbă degetele lin.
răzlețe gânduri străbat mintea,
pe căi înguste, mărmurii
lacrima trece dinaintea
unei lentile azurii.
peste grumaz o perlă dură
se mișcă și îi dă fiori.
cad notele din partitură
cum cade grindina din nori
iar florile de tei atârnă...
și pentru toate astea, ah!
frumoasa pianistă cârnă,
îl face vinovat pe Bach.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.