Și dacă-n salve găsi-vei alb
e semn că mă hrănesc cu praf de pușcă
un sunet scurt și nu mai suntem
cad flori de cireș
pământul se îmbracă
dezgoliți de emoție
ne suntem mai străini
ca niciodată
și cerbii sunt departe
și lupii le caută urma
așa cum noi ne căutăm spre devorare
mereu
de parcă viața asta ar fi doar
o pornire permanentă
spre a ucide
și dacă-n salve găsi-vei sunete ascuțite
e semn că din durere
știu să fac un cântec
îmbracă-te rar, în ploaie,
până ce ultimul strop își va fi spus povestea
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ana Sofian. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.