Miezul iubirii
Mi-a zis o clipă, că-n zori de zi,
iubirea doarme dezvelită
adulmecând plăcerea caldei mântuiri.
Prin ea plutește fericirea
vibrând în corpul său avid
de infinitul împlinirii,
pierdut în zîmbetul naiv.
Doar, ca un voal plutește rațiunea,
ascunsă-n mângâieri de feeric preambul
ce i-au șoptit că se desprind
de-nlănțuirea actului festin.
Pirdută-n armonii ca o spirală
plăcerea-și toarce vremea dezmierdării,
tronând lasciv pe piedestalul
din nori de vise construit.
Sar jerbe de scântei pe pleoapa coborâtă,
când apogeul se dizolvă
în marea inerției, așternută
să prelungească-n postambul,
bețiea minții prăbușite
în boarea unui somn profund.
poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Iancu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre senzualitate
- poezii despre plăcere
- poezii despre nori
- poezii despre naivitate
- poezii despre mântuire
- poezii despre infinit
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.