Inocență
Într-o joacă de copil
stai ascunsă și zâmbești
toți aplaudă când râzi
chiar de nu știu cine ești.
Azi alergi în câmp de vise
din cireșe-ți faci cercei
peste timp arunci povara
de a fi cu anii grei
umbra ți-o aduci aproape
pașii tăi mărunți pe ape
ce încă se mai aud
desenează curcubee
pe nisipul cald si ud.
Valurile înspumate
în care vei înota
azi îți par doar stropi de soare
marea toată e a ta.
Într-o joacă de copil
te găsesc la ceas târziu
stai ascunsă într-un suflet
trist și singur și pustiu
zâmbetul pietrificat
pe un chip îmbătrânit
a mirare mai încearcă
să-nțeleagă ce-a pățit
viață asta răsturnată
ce-i aproape de sfârșit.
Te-a închis în nepăsare
a luat cheia și-a fugit
tu încerci cu disperare
jocul din copilărie
când rădeai cu ochii-n soare
alergând pân l-a chindie
doar că astăzi bătrânețea
din alt timp a prins teren
ascunzând iar inocența
de copil în somn peren
ce din vise îți zâmbește:
'inca mai ai vlagă-n tine
hai la viață te trezește
vino joacă-te cu mine''.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.