Fata cu mere

Purtând masca fericirii
Şi-o rochiţă de mătase
Dând iluzia iubirii
Prin cuvintele frumoase,

Mi-ai vârât în coş de picnic
Mere roşii, otrăvite
Să servesc din ele zilnic
Prins de pofte nesimţite.

Că eu îmbătat de vinuri
Şi de buzele-ţi cărnoase
Nu întrezăresc ce chinuri
Vin cu merele frumoase,

Nu-mi imaginez că-n timp
Ajung dependent de mere
Şi apoi în orice anotimp
Trupul, mintea le va cere

Iar când toamna se va duce
Şi tu, fustă de mătase,
Oare cine-mi mai aduce
Merele mele zemoase?

Pot pieri în ierni cu vânt
Răvăşit de stări febrile,
Mi-ai tras glonţul de argint
În călcâiul lui Ahile!

poezie de Dan Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!