Ploaie anapoda
ziua căzuse pieziș
de pe partea ta
a patului
cu un colț mai sus
și cu unul mai efemer
zgomotele de afară
se auzeau neastâmpărate
ca niște pași cadențați
de bocanci
zgâriind pe perete
ploaia picura anapoda
din jos în susul
odăilor
atemporal suprapuse
peste noi
spre acoperișuri de metal
spre norii de sticlă
eu priveam de jos în sus
nemărginirea picioarelor
tale pe cerul
de cretă
tu mă tăceai nesfârșit
din susul în josul acelor
de ceasornic.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.