Undeva la malul apei
urmele pașilor Lui răsar luminând tăria nopții
e noaptea inimii ce-și doarme somnul
e noaptea cugetului ce-și toarnă falsa împăcare
e noaptea sufletului însingurat și alungat
ziua, lumea e pustie, arsă de soarele chemărilor
dar noaptea, urmele pașilor Lui devin solare
încălzind lumea cu iubirea Lui
limpezind ceruri și cugete și suflete
undeva la malul apei, umbra mea se curăță de tină
sufletul meu însetat își ostoieste arșița
inima mea împăcată se cuibărește în pacea nopții
iar cugetul meu se îmbrăca în lumină
în Grădina Ghetsimani fântânile au secat de lacrimi
Iordanul spăla picioarele cerului
cerul își caută lumina
iar lumina așteaptă o nouă întrupare
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Costel Macovei. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.