Oricărui membru al generaţiei mele

Ce-ţi mai aminteşti? – dimineţile de vară
Petrecute cu o fată-n lunca râului, la Richmond;
Eraţi în costume de baie şi-n vreme ce-o sărutai stângaci
Istoria chicotea în tufişurile de măceş.
Ce avertisment – Dacă-am fi ştiut, dacă-am fi ştiut!
Şi când, apoi, ai privit retrospectiv în oglindă-a fost acel înţeles
Revelat deplin, ai perceput durerea din culcuşul perlei?
Teribilă ziua de mâine-n postura ei teutonică,
Dezvăluind un trecut absurd pe care nu-l putem renega!

Când ne sărutam, nu făceam decât să-încărcăm puştile viitorului,
Iar din jurămintele noastre fierbinţi, precum dinţii balaurului,
Îşi extrăgea puterea sărutul morţii; când eram tineri şi frumoşi,
Dansând împreună în ceea ce credeam că este viaţă,
Cine se aflau în braţele noastre, dacă nu târfele morţii,
Târfe pe care le descoperim în paturile noastre-abia astăzi, astăzi...

poezie de George Barker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!