Ecouri de singurătate - I
De viață m-am îndrăgostit mereu,
De ceruri înalte și senine,
De pământul muncit din greu
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Am arat, am semanat, am cules
Vise și speranțe noi, depline,
Și cu toată lumea m-am înțeles
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Am stat la mese cu cei dragi
Cu sufletele de iubire pline
În dulceața florilor din fagi
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Cuvintele îmi înfloresc în gură
Credința fiind în Sfînta Treime
Să nu gândesc de rău, cu ură,
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
Respect și prețuire port la toți
Mărturisind dorul din destine
Așteptând astăzi copii și nepoți
ACASĂ, la ȚARĂ, la mine!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.