Bătrânul parc

Bătrânul parc a prins iar viaţă,
Un vânt firav îi joacă-n plete,
Miresme-adie să te-mbete,
Pasteluri calde te răsfaţă.

Castanii ninşi de vreme-n tâmple
Învăluiesc vechea alee,
Scântei gingaşe de-azalee
Sortesc iubiri să se întâmple

O veveriţă năzdrăvană
Cu ochi de onix se alintă,
Priveşte-apoi culcuşu-i ţintă
Şi ia-n lăbuţe o castană.

După un puşti râzând în soare
Cu greu bunicu-abia se ţine
Şi zice-n glumă către sine:
- Îţi mulţumesc, pentru plimbare!

Adolescenţi roşii ca racul
Îşi spun poeme de iubire,
Un căţeluş mai bleg din fire
Dă tumbe-acum în van săracul.

Cu-n aparat uzat cu anii
Un fotograf îşi face treaba,
Cu maimuţica nu degeaba
Îţi ia pe poza lui toţi banii.

Unduitoare valsuri cântă
În chioşc fanfara pe-nserate,
De nostalgie încărcate
Cu ele-amurgul te încântă.

Te-aştept în transă la statuie,
Cu palma-ţi mângâi amintirea,
În mine freamătă iubirea,
Iubirea dulce-amăruie.

poezie de Ioan Gelu Crişan
Adăugat de Ioan Gelu Crişan
Votează! | Copiază!