Cearcănă și zâmbet
Sunt zile lungi în care,
nu mă mai știu,
nu mă-nțeleg,
și nu mă vreau!
Privesc fără să văd,
Pășesc risipindu-mă,
Respir agonie.
Poți ghici atunci,
in cearcănă și-n zâmbet,
nopți lungi de insomnii,
neliniști adormite...
și renunțări tardive
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.