Într-o cochilie verde
cu ea drumul era mai scurt
și timpul alerga mai ceva decât stelele pe orbită
picioarele nu mai dădeau semne de oboseală
plecau fără să observ odată cu ea
către regatul spre care se grăbea
mi se întețea și atingerea căpăta gust de fruct pârguit
de nu mă mai săturam privind-o în ochi
într-o cochilie verde cu perle.
mă regăseam în iubire toropit
ca după o arșiță purtată pe umerii goi
lujeri înflorind între sânii grei
adumbrind laptele așteptării viitoare
coapse cât odihna ispită
gazelă de taină
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.