Pasul de lut
Mi-ar fi prea greu să ard în fumul luat de vânt
când s-ar prelinge pe mine drumuri șerpuite
mi-aș pierde gingășia pasului de lut
din vechiul început...
Sunt doar cenușa unor primăveri uitate
pribeagă-n croșetatul timp cu gheare de linx
tot căutând muguri adormiți la sân
găsesc doar ochii stinși de Sfinx
ce sângerează cu dor de verde dincolo moarte
Sunt doar cenușa unor primăveri plecate
cerând cu sfială-n rugăciune
măcar o primăvară înapoi
cu grații de muguri peste pleoape
prelinse în privirea unei ciute de iubire înfiorate.
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.