Un secol distanţă

Demult, într-un alt secol,
m-am rătăcit în tine.
Şi tu prin mine, pare-se.
A fost cumva şi-o regăsire?

N-am regretat pierderea.
Am sărbătorit câştigul!

Corăbii sfărâmate,
pe drumuri paralele,
ne-am adunat din miile bucăţi,
şi prin oceanul de "de ce"-uri,
am invăţat să rezonăm cu viaţa,
când zbatere de aripi,
când spre pământ,
abrupt planăm.

Un secol mai târziu,
vibrăm intens-zurliu,
iubim,
greşim,
iertăm,
miracole traim,
şi incă ne descoperim!

Fideli aceluiaşi vechi crez:
Nuuu!
Obsedantului "cum ar fi fost..."
Daaa!
Să-nchinăm pentru greşeli!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!