Cetatea de piatră
Sufletul
mi s-a transformat
încetul cu încetul
într-o cetate cenușie
de piatră
pe-ale cărei creneluri
hiene imaginare
sfâșie leșurile
iluziilor moarte
în lupta
cu ipocrizia
și n-am vrut
să fie așa
dar s-a întâmplat
nu știu cum
nu știu de ce
și-acum nu mai găsesc
ieșirea
din propria-mi cetate
spre calea
la capătul căreia
se află Dumnezeu.
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.