De ce POEZIE?

Mi-ai cartografiat inima până-n cel mai îndepărtat colţ al ei
milimetru cu milimetru, găsisem de toate
galere, drakare, caravele, goelete, fregate şi galione
chiar celebrul Titanic
e drept toate naufragiate, epave ale gloriei de-altădat'
îl găsisem până şi pe Homer
adormit pe-o rimă de Iliadă

dar găsisem un colţ ce nu se lăsa cartografiat
speram printre lacrimile condamnatului
la trăirea propriei vieţi
că e luminiţa din crângul înflorit
în sufletul toamnei

era doar Poezia
lacrima şi durerea, cântul şi doina
visul din roua dimineţilor grele
metafora coralilor din mărilor tale
respiraţia inimii mele...
Dezmăţul din rouă

Iubite,
austrul ne-aduce mirosul renaşterii ploii
al primăverii şoaptelor moi
amanetate-n iubiri, zarafului Roşu
pe vreo doi zloţi
miroase a trifoi cosit şi-a lămâiţă
prin luncile lumii, prin văi şi prin visuri
miroase-a prigoană,
Iubite,
a dor şi durere prin inimi şi vintre...

Iubite,
fluieră vântul
e cântul durerii din doina nescrisă
ce-o ascultam în doi, cândva,
prin tristul zăvoi,
prin maci şi albăstrele cu susur de îngeri
din cornul de aur al nimfei durerii...

Iubite,
ţi-a înmugurit aripa stângă
iar pe cea dreaptă
ţi-au crescut toporaşi, viorele şi fluturi
Iubite,
miroşi a iubire şi a dezmăţul din rouă
trăit într-o vară
prin praful nostalgiei, din Luna cea nouă
şi sărutat de primăvara şoaptelor mele
din afrodisiacul durerile tale...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!