Suprema-Ţi Jertfă

Cu tâmplele în mâini, înzăpezită de gânduri
M-afund în meditare, poleind câteva rânduri,
Îmi caţăr paşii pe calea spre sfânt mister,
Străbat mărăcinii, îngenunchind la porţi de cer,
Alunec pe stâncile cu fruntea-n azurul celest,
Zidesc faptele pe fiecare treaptă, ca pe Everest;
S-aprinde pământul cu Lumina Cea Adevărată,
Cugetul licăre din Duhul Sfânt, prin zale aerată,
Iau de la Dumnezeu Slava, Răsăritul şi Apusul,
Glasul-Izvorul de început, Darul şi Ipostasul,
Îmi rezem pe pieptul Său, cu tremur, rugăciunea
Privindu-I faţa ca fulgerul şi veşmântul de nea;
De pe Cruce, prin dar şi adevăr, văd pe Fiu,
Propovăduind Împărăţia Lui Dumnezeu;
Prin bogatul har, prin sfântul sânge care a curs
Am aflat valoarea Greutăţii Jertfei Lui Iisus;
Las cu bucurie, să crească-n mine pe Mântuitor,
O dragoste desăvârşită aprinde al veşniciei fior;
Precum un păstor îşi poartă mieii pe braţe
Domnul ne leagă de inima Sa, cu oţelite aţe,
Prin Jertfa Fiului, dovada vie că ne iubeşte,
O sărbătoare nevăzută de cer, ne pregăteşte;
Învie Hristos în noi, uniţi prin Sfintele Taine,
Înşir la picioarele sfinte, mărgăritarele divine,
Se deschide grădina de crini şi nuferi cereşti,
Colţul de Rai apare prin ramurile pământeşti;
Se coboară din nou, Preadulcele şi Iubitul Iisus,
O Maică Înlăcrimată, nădejdea în noi a pus,
Cu tristeţe de mormânt, în suspine încondeiată
Aud cum plânge Domnul în grădina neuitată.
Răspunsul unui gând, ca temă dată de către distinsul părinte George Mitrache, (titlul îi aparţine.)

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!