Mirosul ghioceilor
Aș vrea să mă hrănesc
cu mirosul de ghiocei
căci așa mirosea părul tău în iarnă
când mi-era atât de dor
de primăverile noastre.
Aș vrea sa m-ascund
într-un buchet de ghiocei
și să nu mă vadă
tristețea și neliniștea niciodată.
Fii tu în primăvara mea
și îmbracă-te cu straie
împletite în alb și roșu
țesute din matase
într-un zgomot liniștitor
ce ne anunță fericirea.
Alege apoi cel mai frumos ghiocel
din acel buchet și presează-l
între paginile unei cărți
ca să-ți amintească de mine
și de primăvara noastră
chiar și în cele mai grele vremuri.
poezie de Eugenia Calancea (2 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ghiocei
- poezii despre superlative
- poezii despre primăvară
- poezii despre tristețe
- poezii despre roșu
- poezii despre păr
- poezii despre iarnă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fericire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.