Osândă
Se sparge-un mugur de lumină
Când ceru-și desfășoară foaia
Iar peste tufa de glicină
Din vorba ta se pune ploaia...
Și parcă însuși Dumnezeu
Mă ceartă-n ochii tăi verzui,
Că din ce sunt îl pierd pe "eu"...
De nu-s a ta,-s a nimănui!
Și-ți scriu cu mâna tremurândă
Pe-albastrul cerului un vers,
Iubește-mă, nu-mi da osândă
Tu-mi ești întregul univers!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.