Tropăitul bocancilor
precum un noian de soldați
argăsind la un loc cu moroii
pielea măslinie a ploii...
un miriapod de asfalt
desprins din nori
și întins pod de oase
peste gaura neagră
cu sclipiri lucioase
și goale de sens din tavan
ce îmi dă fiori
un ecran smartphone
imens
cu bateria descărcată
nici dumnezeu
în marea lui spălătorie
nu ne mai spală vreodată
să rămânem curați
oricât am fi blestemați...
amin
e cuvântul din urmă
mai greu
decât un păcat
între frați
e ca și când scriind
al cincilea anotimp
și bând vin în tăcere
cu moartea la masă
te-ai îndrăgosti de ea
și ai mai cere
un rând
poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Toma Ionescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.