Romeo-al visurilor mele

Nefericită-s câteodată
Şi bucurie-aş simula
Veninul tăinuind, ce-noată,
Precum un peşte-n rana mea.

Dar tu mă simţi ca-ntotdeauna,
Tristeţea nu pot să-ţi ascund,
Nici camufla, nu pot, lacuna
Fără liman, creştet ori fund.

Căci mă apasă gânduri grele
Şi teama de-a te zărăsti,
Romeo-al visurilor mele,
Prin ale lumii intrigi gri.

Nu ai cunoaşte-ntâi calvarul,
Des ai gustat din cazna mea,
Paharul plin îşi varsă-amarul
În cupa ta... fără-a-ntreba.

Eu, Julieta fără soartă,
Îndrăgostită de-un proscris
Ce inima i-a frânt şi-o poartă
Spre nimicire, cum e scris...

Tu, prinţ clădit din praf de stele,
Un dar sublim... rămas promis
Romeo-al visurilor mele
Încătuşat şi interzis...

Ardem mocnit, fără remediu,
Zvâcnind în lave şi scântei,
Jarul aceluiaşi incendiu
Aprins în ochii tăi şi-ai mei.

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!