O nouă îmbrățișare
când
din ceruri închise
străbat constelații
tocmai
din cele patru colțuri
ale neîmblânzirii tale
se trâmbița
cu mare alai răsăritul
și primăvara
își unduia nesfârșitele zile
înmugurindu-ți brațele
cu o nouă îmbrățișare
a despărțirii...
poezie de Ana Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.