Umbre albe grele de viață-n cireș
să nu lăsăm umbrele vechi să ne scoată din pepeni
să putem degusta în lumină liniștea câmpiei
dimineața când roua stă să dospească
la țară
timpul nu se rostogolește la vale
ci curge la pas așa cum urcă
la deal un car tras cu boi
în cramă moș Ion
trage-n damigeana burtoasă
un vin rubiniu
astăzi are musafiri la masă
umbrele străvezii ale celor ce nu mai sunt
soarele pare ca-nlemnit pe cer
în această dimineață
acompaniată
de gânguritul unor porumbei
îndrăgostiți
umbra iubitei mele își clipocește degetele în
roua tremurătoare din colțul ochiului
unui melc turmentat
un greier roz bate toaca pe surâsul
ei arămiu încrustat cu rubine
un surâs de giocondă
sulemenită în foi de viță
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.