Ochiul tău

îţi luneci palma în cercuri de plăceri,
răzvrătindu-ne: deja ţi-e seva în leagănul meu
când umed bate ceasul fluidelor
şi mereu în decor mi-e norul ascendent şi semnul tău
în care ploaia stă invers, aşa cum ţi-e locul,
ca o pavăză crescută-n mine.
într-adevăr, toată lucrarea ce-am adunat-o
pare grea şi întruparea iubirii e pământescul doar
din visul ce îmi ascunde zborul spre lăsarea zilelor,
cum mâine, metalică, aşa cum mă ştii
din cele şapte zile pot curge înroşindu-ţi
albastrul şi patima
în valul topitor al ochiului.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!