Sunt punctul cel mai îndepărtat din ochii tăi
dintr-o mâhnire în alta
pare să se facă primăvară
sufletele se scot pe sârme la soare
ușile îngăduinței sunt larg deschise
aerul miroase a iertare
bat clopotele florilor
se sapă încă șanțuri în pielea lucrurilor
se taie coardele păcatelor
vor crește altele și mai frumoase
nevoia de mântuire va fi și mai înfloritoare
văruiesc trunchiurile amintirilor cu
albe coroane de lumină
venită să ne trezească la adevăr
șterg geamurile în dosul cărora
s-a mai petrecut o iubire
așternuturi scuturate petale de cireș
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.