Harpii și harpe
nisipul mi se-oferă ca răspuns
în fiecare zi
când apusul alunecă molcom în ape
când scoicile se-ncumetă
să își dezgroape
casele țestoaselor greoaie
ca stropii reci de ploaie
care se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile dinspre miazăzi
camere abandonate
ori balansoare ruginite care tac
în parcuri părăsite și uitate
felinarele aprinse ca năluci
la pragul caselor în care
nu ai putere să te duci
istoria mileniului de probă
care-a căzut din cărți
le-am scuturat de praf
de galbenul ruginii
ne mint apocalipticii rușinii
noi știm
când pasul celor care lasă urme
se-oprește pentru câte o cupolă
închidem ochii și visăm
cum pe sub podul care-și cară singur piatra
trecea odată molcom o gondolă
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre rușine
- poezii despre poduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre parcuri
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre minciună
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.