Harpii şi harpe

nisipul mi se-oferă ca răspuns
în fiecare zi
când apusul alunecă molcom în ape
când scoicile se-ncumetă
să îşi dezgroape
casele ţestoaselor greoaie
ca stropii reci de ploaie

care se scurg pe geamurile-nchise
de furtunile dinspre miazăzi

camere abandonate
ori balansoare ruginite care tac
în parcuri părăsite şi uitate

felinarele aprinse ca năluci
la pragul caselor în care
nu ai putere să te duci

istoria mileniului de probă
care-a căzut din cărţi
le-am scuturat de praf
de galbenul ruginii

ne mint apocalipticii ruşinii
noi ştim
când pasul celor care lasă urme
se-opreşte pentru câte o cupolă
închidem ochii şi visăm
cum pe sub podul care-şi cară singur piatra
trecea odată molcom o gondolă

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!