Tata Vasile

Azi mă gândesc la tine, tată,
Să-ţi dăruiesc un bucheţel,
Cu conştiinţa-ndurerată,
Iubirea să ţi-o spun, prin el...

Depun, cu inima-mpietrită,
Pe un crâmpei de piatră rece,
Simbol de dragoste strivită,
Ce glia nu o poate trece...

Sărut apoi, cu drag şi jale,
Cu buze-n lacrime scăldate,
Obrazul dur al crucii tale,
Pe care-s slove încrustate,

Alcătuind un dulce nume,
Şi anii-n care-ai petrecut,
Un dram de viaţă-n astă lume,
În care vreme m-am născut,

Apoi te-ai aşezat cuminte,
Lăsând în suflet grea durere,
Prin liniştitele morminte,
Urmând a mărginirii vrere...

Dar viaţa îsi urmează firea,
Buchete plâng pe muta glie,
E tot mai ştearsă amintirea,
Doar pe la sărbători învie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!