Era să...
Era să-ncui lumina în odaie,
Ieșind deodată, și vârtej și val,
Era s-arunc și pruncul din copaie,
Cu apa-nvolburată pân-la mal...
Era să rup zăvoare descuiate,
Visând să scap de lanțuri un mister,
Era să farmec zâne fermecate,
Plutind pe aripi albe către cer...
Era să-ngheț zăpezilele neninse,
De prea mult tainic zel încălzitor,
Era s-aprind luminile nestinse,
Din lips-acută... de-ntrerupător...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.