Anotimpuri de indiferență
Îți sorb tăcerea
și gustul cutremurător al desfrânării ideilor de ieri
ce nu pot năvăli peste ziua de azi,
când noaptea strănută turbată
și-ți pretinde zburdălnicii,
udând vestejitele anotimpuri
de indiferență.
Îneci suferințele de odinioară,
când priveam pe-ascuns
valurile interminabile ale asfințitului pedant,
suprapunând gândurile răbdătoare,
din celofan nedesfăcut
cu sigilii de carton codificate,
să vâneze greșelile
viitorului negeluit,
vânturat într-o îmbrățișare surdă.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.