Flash-uri

Invidia m-a împins spre un pericol paradoxal;
vânturam scena în imagini, impresii.
În barcă
ţi-am zvârlit o mână de apă
râdeai să prelungeşti clipa
peste răcoarea instaurată.
Broboanele îţi succedau trupul felii,
continuam s-arunc pumni cu licoare,
adiacent se umplea laguna ţestoaselor.
Disperarea îţi licărea printre sâni,
Vezuviul şi Etna deportaţi,
trasau pe cer dâre de fum cenuşii,
care-ţi ţâşneau prin gură unindu-ne.
Secvenţial, altădată ningea
ningea şi în cameră cu fulgi mari, fierbinţi, albăstrii,
aşteptam şi număram zilele rămase
în frunze şi stele.
Lumina felinarelor despărţea starea
unui aion sălbatec, depăşit,
zăpada îţi scârţâia pe sub tălpi,
pe sub umbre,
generai lumini, numai lumini
şi îmi strigai numele!
Viaţa alerga inutil, dar subtil
clasat şi interogat,
selecţionat însă secţionat
în mii de fragmenţele.*
Chronos acum fierbe-n cazan aerul
şi-ţi simt răceala.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!