Nu-i om, fără dor

Ce cald şi bine-i lângă sobă, şi lemnul cum trosneşte!
Jar se face.
Dar gândurile nu-mi dau pace,
Spre tine se îndreaptă toate. Mă vrea? Mă place? Mă iubeşte?

Întreb, răspund, în mintea mea e zarvă. Aş vrea să fac curat,
Dar nu ştiu cum.
O să cer ajutor pe drum.
S-alung tot ce e de prisos. Ce bine-ar fi să pot. De nesperat!

Drumeţule, tu ştii cum e să-ţi fie dor? Şi să aştepţi cu ochii-n zare?
Nu ştii? Păcat.
M-ai fi ajutat.
Ba ştii şi tu? Cine de fapt dor n-are? Ăla nu-i om. E lumânare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Votează! | Copiază!