Universul meu bine

ştiut, în care-am adormit seara trecută şi plin
de pluşuri gigantice, de minuscule galaxii
de umbre în trecere prin camere de tortură
şi gaze
de seră,-n care cresc legume pe filamentele de
păianjeni făţoşi la temperaturi fabuloase,
arată acum ca o mare de resturi active în bolul
cu fulgi (?!)
de ovăz consumaţi dimineaţa devreme,-nainte
ca iubitele mele simţuri stinghere să cheme
fiecare în parte dumnezeul tranziţiei fiecărui
titanic
atom chiar peste capul meu sudat între perne
de un fiu iubitor, preşcolar, care umblă pe apa
lăsată deschisă la baie, ţintindu-mă cu un laser

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!