Florile grădinii mele

Florile grădinii mele
Se întrec în frumuseţe,
Când mă uit cu drag la ele
Uit de necaz şi tristeţe.

GHIOCELUL şi ZAMBILA
Au făcut deschiderea,
Mă cuprinse de ei mila
Tremurând aşijderea.

Apăru apoi în scenă
TOPORAŞII, VIOREAUA,
A trecut marea problemă,
Îi cam speriase neaua.

Tufă-naltă şi stufoasă
Cu aspect de mic copac,
Se-ncărcă mândră, făloasă
Cu ciorchini de LILIAC.

Chipeşă floare, LALEAUA,
S-a uitat la cer mirată,
Acum i-a venit safteaua:
Îşi deschise cupa toată.

Firul de MĂRGĂRITAR
Îşi invită toţi amicii
Să priveasc-o clipă doar
Sub ROCHIŢA RÂNDUNICII.

Puf uşor de PĂPĂDIE
Din înaltul cerului
Se-aşeză fără să ştie
Chiar în GURA LEULUI.

TRANDAFIRII se-ntrecură
În concurs de frumuseţe
La ţinută, la alură
Şi la aer de nobleţe.

Declaraţi învingători,
Cu aspectul lor cochet
Au plecat trumfători
Adunaţi într-un buchet.

S-a trezit REGINA NOPŢII:
-Fără mine nu se poate,
S-au culcat acum cu toţii,
Eu lucrez în schimb de noapte!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!