Dans irepetabil

Sunt cumpănă între ape,
exist ca să te mângâi,
să uiţi ce nu-ţi doreşti,
să-ţi aminteşti de fericiri uitate
de când erai copilă
doar ele mai pot smulge
surâsuri îmbibate
în tihnă, liberare şi candoare.
Nu vezi că universul pică
prin clipe şi elanuri de uitare
iar astrul nostru... luna
purtând cămaşa ta de noapte
dezveleşte proteic ţărmul
uitatelor poveşti?
În noaptea asta nu vreau să te schimbi;
trăieşte-ţi viaţa în reverii pictate
iar dimineaţă... de te vei trezi
în zgomot de cometă urlătoare,
tu nu uita că ieri te-am alinat
de ţi-ai schimbat conturul
în aer demn şi sacru
de veşnică icoană.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!