Balcoanele
Te-am zărit într-un balcon nesfârșit,
cuprindeai în palmă lumea care-aluneca,
te uitai dar nu vedeai nimic;
ochi imobili, o mâna flexată, o bosă
părăsită de toți...
ești singură, sunt singur
suntem triști, suntem disperați
două păpușele defecte -
una de bătrânețe și alta de tinerețe
în fiecare dintre noi.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.