Difuz
dacă aș privi flacăra de deasupra orizontului
din poziția comodă a unui fotoliu,
aș putea observa pe linia difuză
a dimineții
aceeași cămașă de rouă
nepurtată,
aceeași primăvară neîmplinită
de gustul cireșelor
mâncate înainte de vreme,
un fel de promisiune
circumscrisă în trupul de pasăre al femeii
înainte de înserare,
o fereastră întredeschisă,
un fel de făgăduială
de mătase,
pe care o împletești cumva între
aripile tale de fluture,
ca niște gene lungi.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre mâncare
- poezii despre foc
- poezii despre fluturi
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.