Ecou de ani...
Ecou de ani se stinge în strigăt de cocori,
Ce tot mai sus, spre ceru-albastru se avântă,
Și se topește precum noaptea se destramă-n zori;
Ca roua e, ce de pe flori încet se zvântă.
Doar amintirile dau ghes, alinător,
Cu umbra unui vis suav din tinerețe,
Ce lasă semne pe răboj, necruțător,
Și ne răpesc câte ceva din frumusețe.
Lin, zi de zi și an de an, se rânduiesc,
Domol ne-ndreaptă pașii spre drumul de vecie,
Și-n goana iute lacrimi, iată, ne țâșnesc,
Că tot ce-a fost cândva, păcat, n-o să mai fie...
Dar sufletu-ți mai este tânăr și curat,
Chiar dac-a obosit și uneori, mai geme,
Își ia elan și zboară, și scrie ne-ncetat,
Pe fila albă-a vieții romantice poeme...
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre romantism
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.