Scrum
Cu crez urmez același drum,
Cerneala mi-o prepar din scrum
Din scrumul clipelor ce-au ars
Și-n amintiri care-au rămas.
Cu ea înșir, rând după rând,
Ce izvorăsc din plin în gând
Despre ce-a fost, cum am trăit
Și despre tot ce mi-am dorit.
Și-n spuza vieții, ca să vezi,
Ard clipe coapte și mai verzi:
Mormanele de scrum se-aștern
Cuvinte-n scrisul cel etern.
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.