La hotar...
La hotar de clipă,
La hotar de an,
Visul se-nfiripă
Și își ia elan.
Noaptea se destramă,
Ceru-i luminat,
Noul ne tot cheamă,
Vechiu-i resemnat.
Ura, frântă, moare,
Dragostea-i în noi,
Inima tresare,
Bate-n ritmuri moi.
Pe răboj de viață
Semnele tot cresc,
Raze trec prin ceață,
Clipele plesnesc.
Și în timp cenușa
Li s-a vânturat,
Se deschide ușa,
Ce ne-a bucurat.
Crește iar speranța,
Ce-a mocnit în noi,
Și ne duce soarta
Înspre țărmuri noi!
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.