Natal
În cerdacul verde
ascult respirația Băbușii.
Străzile nefardate și netunate,
fațadele neschimbate
de zeci de ani,
același colb plin de speranță
-înnecăcios pentru progres-
aceeași mireasmă de tei și veșnicie
aceiași părinți minunați
pe care tot ce îmi doresc
e să-i revăd și mâine.
poezie de Mihaela Băbușanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre timp, poezii despre tei sau poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.