Prezența ta
iată-mă ascunsă în prezența ta.
îmi simt uitate toate încheieturile
ca pe niște unghii crescute prea lungi
în legile lor pur naturale.
noaptea nu-mi mai caută umbra
iar întunericul s-a lipit de geam
precum o perdea de abur uitată
pe o fereastră deschisă de ger.
sunt singura mișcare,
singura dinamică între cer și pământ.
prezența ta cuprinde fiecare atom,
fiecare existență din timp.
pe umărul tău mă simt ca universul răsfirat
galaxie cu galaxie, stea cu stea
înșiruind planetele numărate cu infinit
de la plus la minus.
și îngerii mă privesc cu un fel de zâmbet
ca o nuanță de gelozie.
și apele s-au strâns să picure încet-încet
o singură lacrimă din ochiul luminii
să semene, să crească, să consoleze
în loc de mii de cuvinte, inima mea.
iată-mă iubită de prezența ta care
niciodată,
dar niciodată,
vre-o umbră n-o poate pătrunde.
poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.