Prudenţă

Startul nu e acelaşi.
Nu mă mai arunc praştie
cu tălpile goale prin iarba sărutată de rouă,
în râul ce dă ocol pădurii.
Îmi rotesc privirea la scuturatul dorului
de seminţele drumului.
Despic în frunze adăpostul auzului.
Si uite cum se varsă în mine ecoul,
mă ţintuieşte în tumultul răscolit de năduf!
Înaintam şi mă izbea puhoi torentul.
Pluteam dintr-o margine în alta,
până la săritura în semnificaţii.
Din menire în umblet şi din umblet în învârtoşare,
am ascuţit tăcerea de tăişul revărsării
să aud mai bine viitura.

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!