Simulacru
să asculți glasul insomnie când îngerii râd
când ploaia își adâncește piciorul în lut, când ochiul tău
hrănește la asfințit ferestrele albe - o sută de pisici
adunate spectral pe acoperiș într-o transă lucidă.
atunci poți spune că poetul pe ascuns
lăcrimează într-o mantră de somn, undeva
la țărmul unei mări furibunde
între oamenii grăbiți, cu un ritm prea precis
și conectarea pe o altă lungime de undă
poezie de Adrian Mondea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Mondea. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.