Reflecții...
- Reflecția credinței în veci va lumina.
Cu nesfârșita milă, clădit-am a ta fire,
Păstrează-i focul viu, ce poate alina,
În vasele de lut am poruncit Iubire!
Ecoul Paraclisului te-nvăluie blajin...
Pe trepte simți piosul foc al rugăciunii,
Când urci în amintiriea gândului divin,
Înte Pământ și Cer există scara Lumii.
Zâmbindu-i rațiunii cu ochi de diamant,
Sufletul strigă trist cu glasul de vioară,
Lumina pentru Cer așteaptă-un legământ,
Speranța se alină-n privirea de fecioară.
Se unduiește-n ploaia căzută pe pamânt,
O liniște din chin, ce-apasă cu asprime,
Scânteile reflectă durerea din frământ,
Feeric se descântă cuvintele în rime.
O lacrimă sculptează-un vers cu pătimire,
Crud adormită-n grota inimii-nghețătă,
Își cheamă disperați tristețea să-l admire,
Cald luminează stropii mugurul de viață...
poezie de Liza Popa Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Liza Popa Diupon. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.