Cu flori de tei în păr
Acolo voi înnopta
printre necunoscutele din strofele poemelor
cu flori de tei în păr
și nuferi la gleznele fine pe apele visului.
Pulbere de polen pe sprâncenele nopții
îmi risipesc arome odihnitoare.
Tunet de sunete în pereții clopotelor,
răbdare ruptă de ispite, prețul trădării
într-un contur șters, învechit,
rugină poroasă de metal pe pielea sferelor
rostogolite șerpuit printre stele.
Moartea zăvorâtă prin hăuri
prin ea însăși să piară,
luptă cu dinții și nu se lasă închisă niciunde,
iese la suprafață odată cu ecoul
ce se pierde-n păduri nesfârșite.
Vitralii de culori filtrează lumina
și ne pune în ochi mirajul,
necunoscuta mea e-nfășurată-n mătasea cuvintelor
ce capătă nume.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.