P(r)aznic la ruine
Tu fumegând de șoaptă treci, fantomă
prin toate scrise-n mine spre ruine
ca de o boală ce tot zac în mine
sub clipa-n veșnicie homocromă.
Ci paos pe tăiș de buze-Amin! e
pe cât ni-i sărutarea axiomă
ci gura ta avea de trist aromă
la slove-n vicleșug ca de hermine.
În descompuneri soarta ni-i enzimă
și sângeram din multe leziuni
minciuna-n zar având-o sinonimă.
Clepsidrei verde de nisip aduni,
ascunsă de-nțeles te țin în rimă
în vis de patru bând dimensiuni...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Mowgli
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zaruri
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre poezie
- poezii despre nisip
- poezii despre medicină
- poezii despre gură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.